Despre apa epurata

De ce trebuie epurate apele uzate?

Fiecare dintre noi generăm zilnic apă uzată. În 24 ore o persoană utilizează în medie 100 litri de apă pentru necesități personale. Din acest volum circa 50-60% este utilizat pentru igienă (baie).
Imediat după utilizare, indiferent de locație, aceasta devine “uzată” și este evacuată din spațiul de locuit.
Dacă locuința este conectată la un sistem de canalizare, apa ajunge într-o stație de tratare comunală/municipală.
Dacă nu există un sistem de canalizare atunci apa trebuie epurată (procesul prin care aceasta este adusă cât mai aproape de starea inițială) și apoi reintrodusă în circuitul natural (evacuată).

apa epurata

Apa uzată conține substanțe solide în suspensie, compuși de natură organică (resturi animale, vegetale, grăsimi, etc), alți nutrienți (compuși cu azot, fosfor etc) diferite substanțe chimice (detergenți, agenți de curățare, dezinfectanți etc) care trebuie înlăturate înainte de disponibilizare.
Lipsa acestei preocupări poate avea efecte foarte directe: nitrații sau bacteriile ajung în apa destinată consumului curent.
Lacul sau iazul de lângă casă capătă culoarea verde sau zona învecinată arată ca o mlaștină și miroase identic.
Este posibil să nu obțineți autorizația de construcție sau să nu puteți vinde proprietatea fără un astfel de echipament. Foarte des aceste probleme nu sunt limitate doar la o locuință și se răsfrâng și asupra vecinătăților, de cele mai multe ori pe o arie destul de largă.

Statie epurare SBR Aquaclean Valrom
INFO

Dincolo de cerințele legale, epurarea apei este o problemă de responsabilitate, sănătate și confort.
Apa trebuie epurată și pentru a ne feri de probleme și a pentru a asigura resursele generațiilor viitoare.

Atenție!

Infiltarea apei uzate și netratate, direct în pânza freatică, produce contaminarea acesteia (culoare, miros, încărcătură organică și biologică etc). Pune în pericol sănătatea celor care o folosesc. Evacuarea în apele de suprafață, prin conținutul mare de material organic, modifică ireversibil biotopul și rezultatele se văd: apă tulbure, invazia algelor de suprafață, consumul de oxigen și asfixierea peștilor, miros neplăcut etc.

Care sunt prevederile legale?

La data redactării acestui material obligativitatea epurării și condițiile de calitate pentru deversarea în emisari naturali sau rețele locale de canalizare sunt cuprinse în HG 188/2002 publicata in Monitorul Oficial nr 187/2002 (vezi aici) si modificată și completată de HG 210 din 28 februarie 2007.

Principalele prevederi sunt cuprise în normativele tehnice din anexe astfel:
Anexa 1 – NTPA 011 privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești.
Anexa 2 – NTPA 002 privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare.
Anexa 3 – NTPA 001 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali.

INFO

HG 188/2002 transpune directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor uzate reziduale.
Din punctul de vedere al unei locuințe individuale, care după tratare evacuează apele uzate într-un receptor natural, este aplicabil normativul NTPA 001 – “prezentul normativ are drept scop stabilirea condițiilor generale de calitate a tuturor categoriilor de ape uzate, înainte de evacuarea acestora în receptorii naturali, precum și a valorilor limită admisibile ale principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.”

Principalele cerințe impuse pentru apa epurata evacuată

Materii în suspensie (MTS) = 35 (60) mg/dm3 sau o reducere de minim 90% (70%)
Consum biochimic de oxigen (CBO5) = 25 mg O2/dm3 sau o reducere de minim 70 – 90%
Consum chimic de oxigen (CCOCr) = 125 mg/dm3 sau o reducere de minim 75%

apa epurata

Ce opțiuni există și care sunt diferențele dintre ele?

Din punct de vedere tehnologic, opțiunile sunt următoarele:

DenumireDescriereProContra
Bazin
nevidanjabil
Constă dintr-o simplă groapă, neetanșă, săpată cât mai departe de locuință.
Folosită îndeosebi doar ca WC în zonele “sărace”.
Simplu de construit
Ieftină
Nu asigură epurare
Infiltrare direct în sol cu poluarea
pânzei freatice
Capacitate mică de absorbție
Inundabilă în sezonul ploios
Risc de surpare
Bazin
vidanjabil
Bazin cu pereții din beton.Simplu de construit
Ieftină
Nu contaminează mediul
Necesită vidanjare frecventă
Urmărirea gradului de umplere
Ocupă spațiu
Fosă anaerobăProces anaerob.
Bazin cu pereți etanși, bicameral. Prima cameră folosită ca decantor.
Circulație liberă a apei.
Infiltrare în sol direct din camera a 2-a.
Soluție constructivă simplă
Mentenanță redusă
Necesită vidanjare frecventă
Performanță redusă
Tendință de a dezvolta miros, în
special în perioada primăverii
Stație epurare
SBR
Proces aerob.
Bazin bicameral.
Circulație forțată cu pompe.
Regim controlat
Insensibil la debite
Regim de vacanță
Necesită mentenanță
Preț relativ ridicat
Stație epurare
MBR
Proces SBR urmat de ultrafiltrare cu membrane.Cea mai performantă
Apa epurata poate fi refolosită pentru
irigații sau chiar în locuință (nu este însă potabilă).
Scumpă
Necesită înlocuire /regenerare
membrane
Fose septice ecologice Valrom

Lucruri la care trebuie să vă gândiți in cazul apei epurate

Cantitatea de apă deversată

Pentru o locuință permanentă – o stație de epurare este proiectată plecând de la acest principiu:
un adult generează 80 ÷ 150 litri apă uzată / 24 ore cu o medie de cca. 100 litri.

Pentru alte tipuri de clădiri, consumurile medii și încărcătura biologică pentru o persoană sunt următoarele:

DestinațieDebit [litri/zi]]CBO5 [mg/l]NH3 / NH4OH [mg/l]
Locuință clasică150608
Rulotă120758
Birouri/fabrică fără cantină50255
Birouri/fabrică cu cantină100385
Șantier, cariere, fără cantină60255

Dimensionarea se face luând în considerare o supraîncărcare cu cca. 10%.
Orice stație de epurare va lucra mai eficient la un volum mai mic de apă și o încărcare mai mare (concentrație mai mare de substanțe organice în apă).
În aceste condiții este important să nu depășiți debitul zilnic recomandat.
Dacă numărul de ocupanți ocazionali crește brusc, încercați să limitați și să distribuiți cât mai uniform consumul (ex. spălați vasele în cantități mici într-o perioadă mai lunga de timp etc).
Dacă acest consum este neregulat prin natura activității (cum este cazul unei pensiuni, minihotel etc) cereți sfatul unui consultant – o astfel de aplicație are cerințe speciale de proiectare.

Ritmul de consum

Deversarea unei cantități mari de apă într-un timp scurt presupune depășirea limitei de funcționare și trecerea în stare de avarie; în astfel de situații stația nu mai epurează și apa uzată trece pur și simplu prin ea:
– decât să aruncați brusc 400 litri dintr-un jacuzzi sunt de preferat 4 dușuri la interval de 6 ore.
– spălați rufele des și în cantități mici (la 2 zile în loc de 2 săptămâni)

Cititi aici mai multe despre

Curgerea inversă și riscul de inundație

Dacă panta de scurgere este negativă (dintr-o greșeală de proiectare/montaj) sau se inundă zona de preluare a apei tratate (datorită unei perioade ploioase) toată stația se va inunda.
Nu există remediu pentru astfel de situații. Trebuie să așteptați ca apa să se retragă.

Atenție!

În acest timp limitați consumul de apă altfel riscați să inundați locuința.
Dacă zona este ușor inundabilă sau solul este impermeabil riscul este cu atât mai mare. Luați un minim de măsuri de prevedere:
• montarea unei clapete de sens pe evacuarea stației;
• construiți un rezervor de stocare pentru apa epurata în perioadele inundabile;
• supradimensionați sistemul de infiltrare a apei în sol.

Evacuare apa epurata

Prima întrebare la care trebuie să găsiți un răspuns este “ce veți face cu apa epurata”?
Pentru că trebuie să disponibilizați circa 1.000 litri, respectiv 1500 litri de apă, în fiecare zi, în funcție de stația de epurare necesară, iar soluția depinde esențial de structura solului și vecinătăți.
Opțiunile:
– Evacuarea în emisari naturali (ape curgătoare etc) sau
– Infiltrarea în sol (puțuri, câmp de infiltrare etc),
– Reutilizarea pentru irigat.

apa epurata

Regimul de vacanță al statiei epurare

Una din perioadele critice pentru orice stație de epurare este cea de vacanță.
Datorită lipsei de material organic pentru perioade mari de timp, există riscul ca biomasa (populația de bacterii care asigură epurarea biologică) să moară.
Acest lucru înseamnă că la revenire stația se va re-amorsa după cca 4-5 săptămâni de la prima utilizare.
Pentru a evita acest lucru stația trebuie să dispună de un regim de funcționare “de vacanță” prin care să mențină bacteriile în viață pentru 3-4 săptămâni.

Locul de amplasare la statie de epurare

Locul în care amplasați statia epurare trebuie să permită accesul pentru vidanjare.
Distanța minimă dintre spațiul de locuit și stație trebuie să fie de 5 m; dacă acesta crește, cresc și costurile pentru canalizare și adâncimea de îngropare.
Asigurați o pantă de 0,5% de la ieșirea din locuință până la intrarea în stație.
Montajul se poate face și într-o zonă carosabilă, este însă de preferat să nu.
Țineți cont și de direcția din care predominant bate vântul. Sensul să fie dinspre casă spre stație.

Aerisirea sistemului de epurare

Fiind un proces biologic, stația de epurare împreună cu întregul sistem de canalizare trebuie prevăzută cu un sistem de aerisire.
Primul simptom al unei aerisiri deficitare este apariția mirosului neplăcut în locuință.

Ventilarea se face prin conducte de ventilare, similare cu cele din canalizările interioare, montate înainte și după stația de epurare. Distanța dintre 2 puncte de ventilare este de maxim 15 m.
Prima conductă de ventilare poate fi conducta de ventilare a instalației de canalizare, dacă stația este montată la maxim 10 m de casă, iar cea de după stație să corespundă cu ventilația sistemului de infiltrare.
Dacă sistemul de infiltrare este un puț absorbat, pentru a realiza ventilarea, distanța maximă între acesta și stație să fie maxim 15 m.
Dacă este un câmp de infiltrare atunci ventilația se face prin căminul de dispersie sau se realizează o conductă de ventilație și la fiecare capăt de dren.
O influență importanta o are și sensul în care bate vântul.

La statiile de epurare NU este recomandat :

• aruncați în stație materiale care nu sunt biodegradabile: hârtie igienică/prosoape de hârtie, hârtie de ziar, hârtie de scris, cârpe, scutece, păr, resturi de oase etc
• folosiți detergenți care nu sunt biodegradabili (leșii, sodă calcinată etc). Produsele uzuale de întreținere aflate pe piață sunt biodegradabile și nu afectează microflora din sistem
• introduceți ulei hidraulic sau cantități excesive de grăsimi comestibile. Dacă generați astfel de ape treceți-le printr-un separator grasimi

Gama separatoare grasimi Aquaclean Valrom

• evacuați soluțiile de regenerare (bogate în ioni de Ca și Mg) de la instalațiile de dedurizare a apei. Cantitățile excesive de săruri obturează porii din sol, scade eficiența drenurilor și pot afecta ireversibil bioflora

• conectați sisteme de colectare a apei pluviale la stația de epurare; cantitățile suplimentare de apă (câteodată excesive) inundă vasul și zona de drenare și diluează încărcătura organică

• deversați baze sau acizi (hidroxid de sodiu, de potasiu, sodă calcinată) în apa evacuată în stație. Aceste substanțe schimbă pH-ul apei și împiedică dezvoltarea bioflorei, afectează sedimentarea solidelor și antrenează nămolul în fluidul evacuat
• suprapuneți în aceeași zonă mai multe sisteme de drenare; solul va deveni saturat și ambele sisteme vor deveni nefuncționale
• amplasați sistemul de drenare în zone cu soluri impermeabile, stâncoase, în zone cu pantă abruptă sau în zone mlăștinoase

• nu plantați copaci de talie mică/medie la o distanță mai mică de 3 metri de zonele de drenare; nu plantați arbori de talie mare la mai puțin de 6 metri de zonele de drenare

• amplasați obiecte grele (cum ar fi piscine supraterane, parcarea) deasupra instalației de epurare și/sau a zonelor de drenare
• descărcați apa de la mașina de spălat direct la suprafața solului sau în sistemul de drenare. Această apă conține substanțe chimice și bacterii care pot provoca îmbolnăviri. De asemenea, această apă conține particule solide și spume care pot obtura porii solului. Dacă sistemul nu are capacitatea de a prelua aceste ape se va monta o instalație suplimentară prevazută cu propriul sistem de drenare.

Evacuare apa epurata

După epurare, apa trebuie evacuată din stație.
Soluția aleasă depinde de:
– Cantitatea de apa epurata zilnic,
– De vecinătăți (posibilitatea de evacuare în emisar natural sau infiltrare directă în sol) și
– De structura solului.
Infiltrarea în sol (prin puț sau câmp filtrant) presupune că acesta are capacitate suficientă de preluare și că nivelul apei freatice este la o adâncime suficientă sub nivelul drenurilor.

apa epurata

Unde să evacuați apa epurata?

Mai jos regasiti cateva criterii de care trebuie sa tineti cont atunci cand doriti sa evacuati apa epurata:
– Evaluați cu atenție cantitatea de apă uzată generată zilnic. Dacă aceasta depășește 2.000 litri/24 ore atunci trebuie evacuată în emisar natural.
– Dacă sunteți sub această cantitate puteți lua în considerare infiltrarea în sol.
– Dacă dispuneți de un studiu geodezic, aflați structura solului și adâncimea la care este pânza freatică.
– Dacă solul este permeabil și pânza freatică la minim 6 metri puteți folosi puț filtrant.
– Dacă solul este permeabil/semipermeabil și pânza freatică sus atunci puteți folosi câmpul filtrant
– Dacă solul este impermeabil aflați care este limita acestui strat. Pentru adâncimi de maxim 4,5 m puteți folosi puț filtrant care trebuie să traverseze acest strat.
– Dacă nu dispuneți de un astfel de studiu puteți face un test rapid de permeabilitate. Din el puteți afla care este capacitatea de absorbție a solului.

Testare permeabilitate

Test de permeabilitate

Dacă nu dispuneți de un studiu geodezic puteți afla permeabilitatea solului cu următorul test.

Atenție!

Testul trebuie făcut în condiții meteorologice normale, corespunzătoare condițiilor pedoclimatice în care locuiți.
Nu efectuați acest test când sunt ploi în exces, temperaturi scăzute sau secetă excesivă.

Etape test permabilitate:

– Săpați o groapă de 30×30 centimetrii si adanca de 25 cm în zona în care va fi câmpul de infiltrare. Dacă aveți posibilitatea, puteți utiliza o freză rotativă cu diametrul de 30 cm.
– Măsurarea se va face cu ajutorul unei rigle sau cu indicator de nivel.
– Se toarnă 25 cm de apă și așteptați până cand nivelul apei se retrage până la 10 cm.
– Turnați apă din nou până la nivelul de 25 cm. Repetați acest proces până când absorbția se va stabiliza.
– Acest proces poate să dureze 4 sau chiar mai multe ore. Pentru a nu fi necesară asistarea acestei operații se poate utiliza un sifon.
– Odată stabilizat gradul de absorbție al apei, așteptați 20 minute și apoi turnați apa din nou până la nivelul de 25 cm deasupra nivelului inferior al orificiului de testare.
– Se cronometrează numărul de minute necesare apei să se retragă cu 25 cm. Acesta este gradul de permeabilitate al orificiului de testare respectiv.
– Măsurătorile se fac de 3 ori, dacă apar diferențe mari între rezultate, testul se repetă.
– În cazul în care media depășește 140 s/mm (peste 7 ore pentru infiltrarea celor 25 cm de apă) atunci solul nu este bun pentru drenaj.

Lungimea necesară a drenului

Pentru infiltrare a 1000 litri/zi lungimea necesara drenului este :

Infiltrarea în sol prin puțuri absorbante

Este metoda cea mai eficientă și puțin invazivă (ușor de camuflat și spațiul ocupat este minim).
Este recomandată pentru cantități mici/ medii de apă și în zone cu structură permeabilă a solului – piatră, nisip, calcar etc.
Nivelul pânzei freatice trebuie să fie jos iar riscul de inundație minim.
Puțul absobant constă dintr-un tub cu sau fără fante laterale care este introdus în sol și umplut cu straturi succesive de materiale filtrante.
Apa epurata este astfel infiltrată lent în sol, supusă unei succesiuni de filtrări/purificări pe măsură ce ajunge să traverseaze puțul și apoi solul și în final este preluată în pânza freatică.

Atenție!

Puțurile filtrante se colmatează în timp; de aceea acestea trebuie curățate și materialul filtrant înlocuit la intervale de 3-5 ani.
Pentru determinarea capacității puțurilor puteți utiliza următoarele debite orientative:
– pământuri nisipoase: 150 – 200 l/m² ×zi
– pământuri argiloase-nisipoase: 100 – 150 l/m² ×zi
– pământuri argiloase: 100 l/m² ×zi

Etape executie put filtrant

• săpați o groapă cu dimensiuni cu 20-30 cm mai mari decât cele ale puțului;
• adâncimea acesteia trebuie să se oprească la minim 2 metri deasupra pânzei freatice;
• introduceți tubul puțului în groapă;
• dați o gaură cu freza potrivită și racordați țeava de la evacuarea stației; trecerea prin puț se va face cu garnitură de etanșare;
• umpleți groapa cu material filtrant sau cărămidă spartă și mărunțită;
• umpleți puțul cu straturi succesive de material filtrant cu granulații de 1-6 cm, granulația mare la bază și cea fină în zona superioară;
• ultimul strat este de nisip fin peste care se așează o placă deflectoare (în așa fel încât apa să nu curgă direct pe nisip și să creeze canale preferențiale de curgere;
• distanța dintre conductă și stratul de nisip trebuie să fie de minim 50 cm, considerat și spațiul de acumulare de apă.

apa epurata
  1. Cămin puț
  2. Conductă alimentare puț
  3. Placă de dispersie
  4. Strat de nisip
  5. Strat de pietriș cu granulația* 1-2 cm
  6. Strat de pietriș cu granulația* 2-4 cm
  7. Strat de pietriș cu granulația* 4-6 cm
  8. Strat de pietriș cu granulația* 4-6 cm
  9. Strat permeabil
  10. Capac prevăzut cu piesă de ventilație
    *Granulația sorturilor sunt orientative, în funcție de natura solului pot fi modificate. Grosimile straturilor sunt în funcție de cantitatea de apă care trebuie infiltrată, de sol și dimensiunile căminului adoptat.
Info

Un astfel de puț produs de Valrom constă din tuburi de PE cu Ø550, în tronsoane de 1,5 mm, care se pot îmbina cu mufă și garnitură până la adâncimi de maxim 4,5 m.
Un tronson Ø550 ×1,5 m are o suprafață activă de 2,5 m².

Infiltrarea în sol prin câmpuri de infiltrare

Dacă structura solului nu permite infiltrarea la adâncimi mai mari de 1,5 m (solul nu este permeabil) soluția este utilizarea unui câmp de infiltrare.
Acesta constă dintr-o rețea de tuburi perforate care se introduc în șanțuri și îmbrăcate cu material filtrant.
Suprafața mare și prezența vegetației superficiale la suprafață (iarbă) ajută la evaporarea apei din sol.
Câmpul de infiltrare este o soluție de compromis care nu face față la debite mari și/sau neregulate.
Este sensibil în anotimpurile umede sau când capacitatea de evaporare este minimă (toamnă-primăvară) și devine complet nefuncțional în caz de inundare.
Constructiv sunt canalizări subterane cu diametrul cuprins între 75 și 125 mm, prevăzute la partea inferioară cu fante, prin care apa epurata este infiltrată în sol.

Lungimea fiecărui dren este de cel mult 30 m, iar distanța între drenuri variază de la 1 m până la 2,5 m.

Pentru a asigura evacuarea apei în bune condiții pe toată lungimea lor, drenurile se montează cu pantă de până la 0,3% în terenurile nisipoase și aproape orizontal în cele argiloase. Sistemul trebuie prevăzut cu ventilație.
Adâncimea de montare recomandată este între 0,70 și 1,2 m.

apa epurata

Lungimea totală a drenurilor se calculeză în funcție de cantitatea de apă care trebuie infiltrată și de natura solului, astfel: L = Q/q unde:
L – lungimea totală a drenului
Q – debitul maxim de apă, în litri;
q – norma zilnică de încărcare cu ape de scurgere a unui metru liniar de dren, în litri/m

apa epurata

In tabelul de mai sus, cifrele minime – regiuni cu umiditate excesivă iar cifrele maxime reprezinta regiuni cu umiditate insuficientă.
O evaluare rapidă presupune că pentru o persoană care se consideră că evacuează circa 150 litri/zi este necesar un dren cu lungimea de:
– 10 m în cazul unui sol nisipos, dispus pe o suprafața de 20 m² sau
– 25 m în cazul unui sol argilos dispus pe 50 m².

Etape executie camp filtrant

• selectați pentru drenaj țeavă din PE gofrată sau PVC, DN110-125, cu fante;
• săpați șanțurile de drenare conform figurii de mai jos;
• umpleți șanțul cu un strat de 15 cm de pietriș sau altă umplutură permeabilă, granulație 38÷50 mm;
• așezați țeava în șanț și conectați-o la un cămin de distribuție (mai ales când aveți mai multe rânduri de dren), care este montat după stația de epurare;
• umpleți cu alt strat de cca 5 cm material filtrant, peste care puteți așeza o geomembrană de impermeabilizare;
• în final structura trebuie să arate ca în figură;

Vedere de sus camp drenaj

apa epurata
Schita vedere de sus camp drenaj apa epurata
  1. Statie epurare
  2. Camin distributie
  3. Tub dren
  4. Ventilatie la capat tub dren

Vedere laterala camp drenaj

apa epurata
Schita vedere laterala camp drenaj apa epurata
  1. Tub dren
  2. Pietriș, zgură sfărâmată
  3. Pământ de umplutură
Atenție!

Nivelul apelor subterane trebuie să fie la o adâncime de cel puțin 2 m de dren
La 3-5 ani în funcție de modul de exploatare al stației, vă recomandăm verificarea și dacă e nevoie curățarea drenului.

Deversare în emisar natural

Este soluția preferată în zonele cu terenuri semi sau impermeabile. Acest lucru presupune că apa uzată este evacuată într-un pârâu, râu, canal de ape pluviale închis.
Deversarea în emisar se face numai cu acceptul administratorului acelui emisar.

apa epurata
Atenție!

Nu deversați niciodată apa apurata în apă stătătoare (lacuri, bălți etc) cu volume mici care nu asigură o diluție consistentă. Cu timpul calitatea apei scade și există riscul modificării biotopului natural.

Nu sunteti conectat la sistemul centralizat de canalizare? Alegeti de aici o

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart